Mi-a dat un inel..

Am primit un inel mare cât inima lui
Ma simţea aproape, aşa de-aproape
Ca şi lacrima dorului...
Pacat că azi este aşa departe...

S-a zbătut, cum se zbate peştele pe uscat..
Dar văzând că o să-i treacă dorul..
Într-o zi de lângă mine a plecat...
Precum o rândunică, ce toamna îşi i-a zborul.

Închise ochii dar şoptea mereu
Că viaţa lui e toat-o rană din trecut,
Ca  a trăit pe lume foarte greu,
Şi ce târziu, noi doi ne-am cunoscut.