Eşti alinarea sufletului meu

Eşti alinarea sufletlui meu, în zi şi-n noapte,
Sunt dor fierbinte cu cireşe coapte,
Sunt leagăn , fântână cu apă cristalină,
Inima mea de dorul tău mi-e plină.

Sunt poate-un gând venit de nicăieri,
Tot ce a fost frumos, a fost doar ieri..
Astăzi mă simt uitată şi stingheră,
Voi fi prin mintea ta o clipă pasageră.

Ne poartă mâine paşii-n alte vieţi,
Pe mine nu mai vrei să mă răsfeţi..
Când ne iubeam în dimineţi fierbinţi,
Când eu te mai scoteam din minţi.

Rămân în urmă părerile de rău,
Tu nu ai vrut să fii numai al meu.
Ai căutat iubirea la altă femeie,

Prietenia noastră astazi se încheie.

Un gând răzleţ suspendat în aer....

Simt cum mă pierd....niciodată nu m-am gândit că acest gând va râmâne suspendat în aer. Era un gând de iubire, fericire, noroc, înţelegere, acum cred că nu mai există.
Omul este fericit acum, lângă acea femeie ce mi-a dato la telefon, insistând să-i vorbesc frumos...care femeie oare ar fi putut face acest gest, după cele întâmplate?
„Ce oroare, de ce trebuia să mi se întâmple mie aşa ceva”? Am fost toropită de un somn fără vise...se spulberase totul. O senzaţie de căldură îmi mângâie obrajii la trezire. Era soarele arzător ce a pătruns prin fereastra deschisă, m-am ridicat să-mi fac o cafea, care să mă scoată din starea aceasta de înmormânare.
”Soarelui puţin îi păsa de starea mea, cu atât mai puţin celui pe care eu l-am crezut cel mai fidel prieten şi cel mai bun soţ. Era absurd să mi se întâmple, tocmai mie... ceea ce am prevazut cu mult timp înainte...hai, calmează-te mi-am zis, nu are rost să te îmbolnăveşti!
Toate imaginile s-au perindat în mintea mea, una mai plăcută, alta neplăcută, lăsând în sufletul meu semnul unei iubiri nefericite.

Încet , încet, am început să uit şi mă iau cu scrisul, cu muzica...va rămâne un gând răzleţ suspendat în aer.

Iubire fără hotar

Iubirea e singura salvare
Nu ai nevoie de alte ajutoare.
Când inima iubeşte cu adevărat,
În viaţa ta iubirea a intrat.

Ieri zilele-mi erau pustii,
Te chem să vii, tu să revii.
În zborul tău fără oprire,
Mi-ai fost o clipă doar de fericire.

Azi risipesc departe-n cer,
Doar clipele cu tine ce nu pier.
Ai fost o stea ce-a apărut,

Păcat, că timpul repede-a trecut.

În braţele tale

În braţele tale vreau să mă trezesc,
Lângă tine aş vrea să-mbătrânesc.
Tăcerea ta e-un gând ce doare,
Astăzi banii nu mai au valoare.

Tacerea-adoarme-un răsărit
Ce lângă tine l-am găsit,
Acum eu îmi doresc mereu,
Să fii pe veci soarele meu.

Tacerea nu e o simplă întrebare?
Pe unde umbli acum oare?
Te-ai rătăcit puiut al meu

Şi după tine-mi pare rău.

Tu îmi aduci mângâierea

În fiecare zi, în fiecare noapte,
Tu mi-aduci mângâierea-n toate,
Mi-e visul pasăre măiastră..
Chiar dac-a murit iubirea noastră.

Îmi eşti spirală în iubire,
Nu  vreau să-mi fii doar rătăcire..
Îţi sunt spirală până la moarte,
Chiar dacă viaţa ne desparte.

Mi-ascund iubirea-n mănăstire

Să-ţi fiu mereu, o veşnică pomenire,
Să-ţi fiu o calăuză  în calea ta, iubire,
Să uiţi de rele, să ai doar fericire.

Nu pot uita

Nu pot uita ce mi-ai dăruit,
Doar aşa sunt un om împlinit.
Astăzi lumina  coboară în gând,
Cuvintele coboară rând pe rând.

O pală de vânt coboară crispat,
E semn bun că nu te-am uitat.
Încet, m-apropii de pat...
Să mângâi o umbră ce azi a plecat.

Lumina se stinge şi geme de dor,
În camera goală, mă trece-un fior.
Mă uită peste toate ca la decor...

Uitate sunt toate şi clipele mor!

Trece vremea

Trece vremea şi mă trec şi eu

În urmă voi lăsa păarerile de rău.
Ai fost pentru mine lumina ochilor mei,
Astăzi nu mai văd în ei scântei.

Stau şi privesc pozele ce le-am făcut.
Peste toate se va aşterne, dorul ce l-am avut..
Într-un colţ al casei am un trandafir,
Ce-a lasat în urmă, durerosul spin.

Mă umplu cu amintiri de-naltă visare,
Ai pus lacăt tăcerii, ca peste grânare.
Cadenţa vieţii s-a rupt voluptăţii,
Frumoasă tristeţe a maturităţii.